A+ A A-

Monografie

ISTORICUL COMUNEI
Comuna Perieţi este formată din satele: Perieţi, reşedinţa comunei, Măgura şi Mierleştii de Sus.
Satul Perieţi este format din vechile sate: Perieţii de Sus şi Perieţii de Mijloc (Perieţii de Jos) unite din anul 1968.

Satul Măgura (cunoscut şi sub denumirea de Mierleştii de Jos) face parte din comuna Perieţi din anul 1950. Până la această dată a aparţinut de comuna Mierleşti cu reşedinţa Catanele.
Comunele Perieţi şi Mierleşti au figurat aproape permanent împreună şi din acest motiv în prezenta lucrare vom reda împreună datele istorice.

Teritoriul ocupat de satele Perieţi şi Mierleşti, situat în câmpia Boianului, în stânga şi dreapta Iminogului, la vest de pârâul Vediţa - Dorofei, într-o zonă fertilă agriculturii şi creşterii animalelor a fost locuit din cele mai vechi timpuri.

In lucrările sale renumitul istoric Nicolae lorga relatează despre „ o convieţuire a băştinaşilor daco-romani cu turco-tătarii, ca supuşi faţă de stăpânitorii turanici, aceştia având nevoie neapărat ca în văile moldovene şi în câmpia dunăreană, să aibă stăpânitori mărunţi de acelaşi neam şi sânge şi limbă cu supuşii ceilalţi, care să strângă dijma, să adune dările şi să facă eventuale slujbe, ba chiar să comande contingente" .
„Din convieţuirea în câmpie a băştinaşilor cu migratorii se nasc instituţii: banul. Bănia şi banul îşi trag originea din tributul plătit avarilor în vite (hrană=bană).

Sistemul politico-economic bazat pe luare de tribut în natură, caracteristic neamurilor turanice (de la avari la pecenegi, cumani şi tătari), în secolul VI- XIII a fost impus primul hagar arar Baian, în numele căruia se strângea tributul de către colectori.
Aşezată în locuri încărcate de istorie comuna Perieţi- judeţul Olt se situează printre localităţile rurale cu o îndelungată existenţă.

Deşi a fost atestată documentar în anul 1477, această comună are un trecut mult mai îndepărtat. Potrivit cercetărilor şi studiilor întocmite de reputaţi profesori de istorie din cadrul judeţului şi ai unor institute de cercetări istorice şi sociologice, precum şi a unor arheologi, comuna Perieţi are o existenţă de câteva secole, care preced prevederile actului documentar.

Potrivit acestor profesionişti de elită comuna Perieţi a fost situată încă din secolele IX-X la circa 2 Km spre răsărit într-o vale numită „Valea Caselor” (după unii cercetători „Valea cu Casele”).
Au existat mărturii referitoare la aşezarea comunei Perieţi (suprafaţă, terenuri agricole şi animale şi producţia agricolă vegetală şi animală) precum şi numărul
locuitorilor, în special al bărbaţilor (pentru a fi recrutaţi în armata domnitorilor şi braţelor de muncă pentru diferite lucrări).

In primele menţiuni documentare, localitatea Mierleşti s-a numit: Mirileşti, Mirleşti, Mirilişti, Merleşti sau Mierlişti, iar Perieţi s-a numit: Periaţi, Periiaţi, Pericioria sau Perieati.
In primele menţiuni documentare, localitatea Mierleşti s-a numit: Mirileşti, Mirleşti, Mirilişti, Merleşti sau Mierlişti, iar Perieţi s-a numit: Periaţi, Periiaţi, Pericioria sau Perieati.
Localitatea Mirileşti este menţionată şi în documentul semnat de 12 boieri ce au fost luaţi de Badea postelnic din Greci ca să se ştie cum s-a ales ocină şi rumâni de la sat de la Moşani şi de la Liseni şi de la Mirileşti.
Localitatea Perieţi, apare şi în documentul din 18 februarie 1623, când Radu Mihnea voevod întăreşte lui Tudor fost mare sluger şi altora ocinele lor din satul Podişor lângă Curtişoara, când martori erau şi patru megieşi din Şerbăneşti şi din Periaţi pe Iminog.

FLORA
„în trecut mare parte din teritoriul comunei Perieţi era acoperit cu păduri. Astfel între Vediţa şi Oblegu erau înainte vreme: pădurea Cerbi, pădurea cu Crângu,
poiana Braniştei (tot pădure), Drumul Palăngii.
In partea locului cresc: stejari, gâmiţe, cer, tufe, salcâmi, ulmi, carpeni, jugaştri, isică, peri pădureţi, tei, frasini, arţari şi arbuşti,gherghinari, măceşi, porumbari, corni.
In anii 1960 -1970 s-au făcut plantări cu plop canadian în Valea Vediţei.
Prin sat, pe malurile Iminogului cresc sălcii, plopi şi isică, din soiurile autohtone.
In grădinile locuitorilor sunt plantaţi, de regulă, zarzări galbeni şi roşii, pruni româneşti negri sau galbeni, buni pentru ţuică, meri care se coc de timpuriu, începând de la Sf. Petre, gutui, peri, vişini, nuci.
în ultimul timp locuitorii comunei au plantat pomi altoiţi din soiuri productive, mai ales pruni altoiţi. Se adaptează greu piersicul si caisul.
Viţa de vie hibridă este din soiul novă albă sau neagră ( denumită în această parte a locului ananas), tirasul, cu o productivitate scăzută.Viţa nobilă deşi are o productivitate ridicată şi struguri de calitate superioară este cultivată mai ales în curţi, pe boltă.
Flora spontană este foarte variată, formată din: păiş, pir, volbură, trifoi, aglice, cimbru, maci, viorele, brebenei, cocărăi, sunătoare, mazăriche, laptele cucului, coada- şoricelului, nalbă, păpădie, bozi, ciulini, traista ciobanului, umbra iepurelui, rochiţa rândunicii, cucută, ţipirig, urzică, ardeiul broaştei, izmă, talpa gâştii, papură, răsură, rugi de mure, anghinare, sulfină, iarbă neagră, busuioc de mirişte, cicoare, rapiţă sălbatică, salvie de câmp.
 
FAUNA
Deşi cu multe secole în urmă, fauna era foarte bogată, datorită despăduririlor masive, agriculturii mecanizate, dar mai ales a folosirii pesticidelor şi insecticidelor, foarte multe specii de animale şi păsări au dispărut. Din acestea amintim: lupul (caniş lupus), turtureaua, mierla şi dropia. între speciile existente întâlnim: animale- iepurele, vulpea, căprioara, hârciogul, şoarecele de câmp, popândăul, dihorul de stepă, viezurele, nevăstuica; păsări - cele menţionate mai sus, cioara neagră, cioara de semănătură, stăncuţa, guguştiucul, coţofana, vrabia, potâmichia, prepeliţa, fazanul, graurul, cinteza, piţigoiul, pupăza, barza, privighetoarea, ciocârlia, uliul, bufniţa, cucuveaua.
Mai cresc, în apele pâraielor sau pe uscat: broaşte, şopârle, guşteri, şerpi galbeni sau negri de iarbă, şerpi de casă, lipitori.
în lacurile de acumulare de la Vediţa sau Valea cu Casele sau în apele Iminogului trăiesc puţine specii de peşti, cum sunt: cleanul, murgoiul, carasul, soreaţa, crapul, zvârluga.
Ca animale domestice, perieţenii cresc: vaci (rasa bălţată românească, Simmenthal, Holstein metis şi cele mai multe exemplare din rasa brună), oi (rasa ţurcană cu lână albă sau săină- după 1950 au apărut şi unele rase de oi ţigaie sau merinos, rase mai greu adaptabile la condiţiile de climă şi hrană locale), capre, porci; păsări de curte: găini pentru ouă şi came, raţe, gâşte, curci, bibilici.
Primăvara şi toamna, în drumul migraţiei păsărilor călătoare, dinspre şi spre ţările calde, poposesc pe teritoriul comunei, pentru scurtă vreme, cârduri de gâşte sălbatice şi cocori.

CLIMA
Relieful comunei (câmpia Boianului), netezirea aproape perfectă a câmpului, direcţia nord - sud a văii principale (albia Iminogului), determină în mare măsură şi manifestarea elementelor climatice.
Pe teritoriul comunei ca şi în întreg judeţul Olt, clima este temperat continentală, caracterizată prin veri uscate şi toride, iar iernile sunt relativ aspre.
Vânturile cele mai frecvente au fost aproape întotdeauna: crivăţul, care suflă din direcţia est spre vest, şi iama este foarte rece, producând viscolirea zăpezii, iar vara prevesteşte apropierea ploii, precum şi austral sau olteanul care bate de la vest la est. Austral mai este numit şi „sărăcilă” sau „traistă goală”, deoarece este uscat şi produce secetă. Are şi efecte benefice primăvara, deoarece zvântă pământul cu exces de umiditate.
Crivăţul şi austral prin alternanţa lor duc la apariţia norilor încărcaţi cu ploaie. Se zice că atunci când încetează să bată crivăţul, începe să plouă.
Uneori mai suflă şi băltăreţul dinspre bălţile Dunării (care au dispărut în cea mai mare parte datorită politicii regimului trecut de a reda agriculturii suprafeţe cât mai mari ocupate cu apă. Cel mai elocvent exemplu este Balta Mare din Delta Dunării şi zona Brăilei fiind desecate circa 55-60 mii hectare redate agriculturii). Caracteristica acestor vânturi este neregularitatea cu care se manifestă în tot timpul anului.

Vezi aici monografia completa a comunei Perieti.

Drepturi de autor © 2012 | Primaria Perieti.